Astăzi, coborând dinspre Băile Sărate, mai precis - venind de la Tarzan - am trecut pe lângă ceea ce cunoaştem sub numele de "Crama viilor". O construcţie - gen bordei - care a fost folosită, înainte de Marea Aglomeraţie din Decembrie, pe post de cramă (aşa cum Salina a fost utilizată pe post de depozit de brânză). Am profitat de uşa deschisă şi am vizitat interiorul. Evident, devastat.

Ce a fost în această clădire veche, atunci când a fost ea construită? Este o întrebare care nu-mi dă pace, nici mie, nici lui Radu Cerghizan (turdeanul din Germania). Chiar dacă abia acum am intrat, am văzut de multe ori această construcţie. Din configuraţia interioară şi din dimensiunile reduse, înclin să cred că nu a fost destinată păstrării vinurilor. Cel mai mult mă intrigă cele două tuburi, care vin dintr-o încăpere care îmi sugerează o centrală termică, posibile guri de aducere de aer cald sau abur în încăpere. O scară spiralată coboară chiar din stânga intrării - pare a fi scara de serviciu. Alte trepte coboară, de-o parte şi de alta faţă de un "canal" median, spre încăperile de jos. Din păcate, lipsa unei lanterne şi a echipamentului pentru acces în mizeria de-acolo, m-a împiedicat să vizitez partea de jos. Vă ofer o selecţie de imagini, poate vă formaţi o părerea. Poate se va găsi cineva să ne ajute în descifrarea misterului acestei crame cu iz, nu de vin, ci mai degrabă de baie de aburi sau baie rituală (deşi, este departe de cartierul unde locuiau evreii).

şi mai este un fel de cămin, probabil a fost utilizat ca grătar în perioada de utilizare drept cramă a edificiului.

N.B.: Ulterior scrierii acestui material, am aflat că aici ar fi fost un fel de "castel de apă" al oraşului, cu circa un secol în urmă. Ceea ce confirmă direcţia în care o pornisem cu supoziţiile mele.

Ne mândrim cu oraşul în care locuim. Dar îi cunoaştem valoarea de altă-dată? Turda a găzduit de 127 ori Dieta Transilvaniei, aici s-a instituit Unitarianismul (una din religiile mondiale – vezi: www.geocities.com/athens/delphi/5647/rel41.htm), aici a fost una din sursele principale de sare pentru Imperiul roman şi, apoi, pentru cel Austro-ungar. Cititorul nostru, turdeanul Radu Cerghizan, care trăieşte acum în Germania, ne trimite un material în care ne aminteşte că Turda a fost capitală de judeţ timp de peste 7 secole, neîntrerupt până în anul 1950. (Z.P.)

Cadrul istoric Transilvania, aflată sub stăpânirea regilor maghiari, a fost condusă de voievozi, numiţi de regele maghiar. Voievodul numea în funcţiile principale un vicevoievod, comiţi şi notari. Voievodul îşi exercita însă autoritatea doar asupra celor 7 Comitate maghiare din Transilvania. În trecut, în perioada când a aparţinut de regatul medieval maghiar, Transilvania a fost compusă din trei părţi independente: teritoriul celor 7 Comitate maghiare, Pământul Săsesc şi Pământul Secuiesc. Saşii au primit partea de sud a Ardealului, unde au format aşa-numitul „Universitas Saxorum”, care le-a fost oferit prin edictul regal „Andreanum”. Secuii au avut ţinuturi autonome mai ales în părţile estice. Restul Ardealului a fost administrat de nobilimea maghiară din cele 7 Comitate.

Comitate şi Scaune Între 1279 şi 1876, Ardealul a cuprins 7 Comitate maghiare, 7 Scaune săseşti si Scaune secuieşti. Comitatele maghiare („Vármegye”) existente înainte de anul 1876 au fost următoarele: Belső-Szolnok (Solnocul Interior), Doboka (Dăbâca), Kolozs (Cluj), Torda (Turda, cu capitala la Turda), Küküllő (Târnava), Fehér (Alba) şi Hunyad (Hunedoara). Scaunele săseşti („Stühle”) au fost următoarele: Hermannstadt (Sibiu), Kronstadt (Braşov), Mediasch (Mediaş), Schässburg (Sighişoara), Mühlbach (Sebeş), Reps (Rupea) şi Bistritz (Bistriţa). Scaunele secuieşti („Szék”) au fost următoarele: Scaunul Odorhei (Udvarhelyszék), având în componenţă scaunele filiale Brăduţ (Bardóc fiúszék) şi Cristur (Keresztúr fiúszék), Scaunul Ciuc (Csíkszék), cu scaunele filiale Giurgeu (Gyergyó fiúszék) şi Caşin (Kászon fiúszék), Trei Scaune (Háromszék), cu scaunele principale Şepşi (Sepsiszék), Kézdi (Kézdiszék) şi Orbai-Covasna (Orbaiszék), precum şi scaunul filial Miclăuş (Miklósvár fiúszék), Scaunul Mureş (Marosszék) şi Scaunul Arieş (Aranyosszék).

Reorganizări În anul 1876, „Comitatul Turda” („Torda vármegye”) a fost desfiinţat. Urmaşul „Comitatului Turda” a fost „Comitatul Turda-Arieş” („Torda-Aranyos vármegye”, cu capitala la Turda), care a luat fiinţă odată cu desfiinţarea scaunelor secuieşti şi săseşti ca unităţi administrative autonome. Cu acea ocazie „Scaunul Secuiesc al Arieşului” („Aranyosszék”) a fost înglobat în „Comitatul Turda-Arieş”. La rândul său „Comitatul Turda-Arieş” a fost desfiinţat la 24 iunie 1925, prin legea pentru unificarea administrativă (promulgată prin Decretul Regal nr. 1972 din 13 iunie 1925). Subdiviziunile (districtele) „Comitatului Turda-Arieş” au fost (numele Districtului şi în paranteză Reşedinţa): Alsójára (Iara), Felvinc (Vinţu de Sus, Unirea), Marosludas (Luduş), Topánfalva (Câmpeni), Torda (Turda), Torockó (Rimetea).

Judeţul Turda „Judeţul Turda”, creat în anul 1925, a fost urmaşul fostului „Comitat Turda-Arieş”. Reşedinţa judeţului a fost tot la Turda. Întinderea administrativă a noului judeţ Turda a fost identică cu cea a „Comitatului Turda-Arieş”. Prin legea pentru unificarea administrativă din 24 iunie 1925 judeţul Turda a fost reorganizat în 6 plăşi, 7 secretariate comunale, 42 secretariate cercuale, o comună urbană (Turda – capitala judeţului) şi 138 comune rurale. Cele 6 plăşi au fost: Plasa Baia de Arieş, Plasa Câmpeni, Plasa Câmpia Turzii, Plasa Iara, Plasa Luduş şi Plasa Sânmihaiu. În prezent, aceste 138 foste comune rurale sunt răspândite pe teritoriile judeţelor Cluj, Alba şi Mureş. Judeţul Turda a fost desfiinţat cu ocazia reformei administrative din 6 septembrie 1950. Prin aceasta, pentru prima dată după şapte veacuri de continuitate, oraşul Turda şi-a pierdut statutul de capitală de judeţ.

Notă: textul acestui articol este scris de Radu Cerghizan (Germania), subsemnatul contribuind doar cu redactarea în forma în care apare în "Jurnalul de Arieş" nr. 13 (99), pag. 16, şi pe acest blog. Îi mulţumesc tudeanului de departe pentru informaţiile pe care mi le tot furnizează de mai mult timp. Poate vom fi sănătoşi şi vom ajunge şi să ne cunoaştem altfel decât datorită internet-ului.

Indiferent de ce naţie eşti, de ce religie, ori orice alt considerent,

Să ai SĂRBĂTORI FERICITE!!!

Unul dintre concetăţenii noştri de departe, Radu Cerghizan - din Germania, ne ajută să înţelegem:

Cum se stabileşte data Sărbătorii Pascale?

Daca Pastele a fost serbat inca de la inceput de toata lumea crestina, au existat, totusi, in biserica veche mari diferente regionale in ceea ce priveste data sarbatoririi. Aceste diferente cu privire la data serbarii Pastelor au dat nastere la serioase discutii si controverse.

Din aceasta cauza, o prima uniformizare a datei serbarii Pastelor s-a incercat sa se introduca in toata lumea crestina la Conciliul I Ecumenic din Niceea (325 d.C.). Organizatorii acestui conciliu au adoptat practica cea mai generala, bazata pe calculul datei Pastelor la Alexandria, care se reducea la urmatoarele norme:

1. Pastele se va serba totdeauna duminica.

2. Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara (pentru ca asa calculau si evreii data Pastelui lor, de care era legata data Pastelor crestine).

3. Când 14 Nisan (sau prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara) cade duminica, Pastele va fi serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastele evreilor, dar nici inaintea acestuia.

Conciliul de la Niceea a mai stabilit ca data Pastelor din fiecare an va fi calculata din vreme de catre Patriarhia din Alexandria (unde stiinta astronomiei era in floare), iar aceasta o va comunica, la timp, si celorlalte Biserici crestine.

Din pricina echinoctiului de primavara, care nu era fixat pretutindeni la aceeasi data, si din pricina imperfectiunilor fatale legate de calculul astronomic al vechiului calendar iulian, nici dupa Conciliul din Niceea n-au incetat deosebirile intre diferitele regiuni ale lumii crestine in ceea ce priveste data serbarii Pastelor.