Cu ceva timp în urmă, un coleg din presa locală atrăgea atenţia asupra gradului avansat de deteriorare a bisericii de lemn din Hărcana. De curând, am trecut prin cătunul, declarat "cartier al municipiului", pentru a constata, la modul concret, care este realitatea de pe teren. După alte investigaţii, vă dau, acum, raportul.
Adusă cu caru’ cu boi
Biserica de lemn din Hărcana a fost adusă, prin ‛55, de la Poşaga de Sus. Transportată cu mocăniţa de la Poşaga la Turda, a fost transbordată pe un car cu boi, adusă la Hărcana şi montată pe o fragilă fundaţie de beton. La bici a fost … Fiul lui îşi mai aminteşte de acele zile.
Înainte de ‛89, un preot foarte deştept, a în
locuit acoperişul din şindrilă, cu ţigle. Implicit, a şubrezit construcţia.
Apoi, ţiglele sparte şi neînlocuite au permis ca ploaia să-şi înceapă procesul de măcinare a structurii din lemn. Urmarea?
Astăzi, o parte din acoperiş, cea de deasupra altarului, se prăbuşeşte, plus că mai sunt vreo patru spărturi pe toată suprafaţa acoperişului. Turnul clopotniţă suferă de aceleaşi metehne. Structura de lemn, grinzile şi celelalte elemente, este şubrezită. Înlocuirea elementelor deteriorate ar costa mult mai mult decât construcţia unei ale biserici.
Este şi părerea arhitectului care „a consultat” bolnava clădire, mai în vară.
Alta mai mare şi mai frumoasă
Fief al greco-catolicilor, cătunul şi-a văzut biserica transformată în ortodoxă la ordinul comuniştilor din ‛48. Acum, unii pretind că „ortodoxă a fost întotdeauna”.
Cătunul este format din puţine case. Şi mai puţine, sunt locuite. Majoritatea servesc drept case de vacanţă sau reşedinţă de vară pentru apropierea de terenul agricol.
De câţiva ani, un preot mai trece pe la biserică, de Paşte şi de Crăciun, precum şi la solicitarea credincioşilor. Preotul nu a mai fost pe-aici, de la Paşte. Botezurile se fac la alte biserici, unde se merge cu pruncu’ în braţe. E mai comod şi mai ieftin. Ultima înmormântare a avut loc prin 2009.
Preotul spune că sunt înaintate demersurile pentru o biserică nouă, mai mare şi mai frumoasă, pe ruinele acesteia, mai mult decât centenară. Edificiul a fost scos de pe lista patrimoniului, după ce a fost modificat acoperişul.
Hărcana, mon amour
Undeva, prin Cartierul Primăverii, l-am găsit şi pe preotul care slujeşte, tot mai rar, la Biserica de lemn din Cartierul Hărcana. Se dăduse de trei ori peste cap şi se făcuse … constructor.
A acceptat să-mi spună două cuvinte despre biserica în curs de prăbuşire.
Cea adusă prin ’55 din Poşaga de Sus este distrusă de indolenţă şi ocoşime. Acum, se va construi o altă biserică, din zid, “mai mare şi mai frumoasă”.
Este ca şi cum ai aduce, în locul unei mici perle naturale, un glob de sticlă şlefuită, “mai mare şi mai frumos”! Cum ne declara Brucan? Parcă: "stupid people"!
Deci, pe Pământ, nimic nu ne împiedică să scăpăm de ea. Nici oamenii, nici Dumnezeu, nu au îngrijit-o ca să reziste. Mare păcat!
Demersul de salvare este tardiv şi fără nici o şansă de succes.
Alte informaţii şi imagini despre Hărcana: Biserica de lemn din Harcana (exterior), Biserica de lemn din Harcana (interior), Am uitat: Hărcana, 24 septembrie 1944, Paşi prin Hărcana, Să salvăm biserica de lemn din Hărcana
