14 mars 2010
7
14
/03
/mars
/2010
09:36
Cheile Turzii este un loc mirific, deosebit de atractiv, mai ales pentru turişti. Povestea cabanei din Chei trece de un secol de existenţă. De fapt, e vorba de două cabane succesive.
Imaginile din colecţia lui Petru Suciu, ca şi cele din arhiva lui Ludovic Molnar, ne-o rememorează vizual. Legendele o fac prin cuvinte.
Vechiul adăpost Cheile Turzii sunt, cu siguranţă, printre cele mai frumoase si impresionante sectoare de chei din
ţara noastră. Peisajul carstic, de peste 3 km lungime, realizat de trecerea râului Hăşdate, prin calcarele jurasice din nord-estul munţilor Trascău, înainte de a se pierde în Arieş, este superb.
Detalii despre povestea vechii cabane, dar şi acelei noi, le găsim în articolul scris de Ludovic Molnar şi Ovidiu Bărăian în revista "România pitorească" în numărul din luna martie a anului curent.
Frumuseţea şi sălbăticia locurilor au atras dintotdeauna turiştii. Nevoia unui loc de "adăpostire" peste noapte a dus la construirea primul edificiu de găzduire. Societatea carpatină ardeleană
(S.C.A. sau, în limba maghiară E.K.E.) a ridicat prima cabană în 1891. În cursul anului 1911, o ploaie torenţială a umflat pârâul din apropiere şi a distrus clădirea aproape în totalitate.
Cabana nouă Vicisitudinile vremurilor au făcut ca în 1931 să rămână în picioare numai turnul din vechea cabană. Inimoşii montaniarzi nu puteau rămâne nepăsători şi s-a purces la construcţia unei noi cabane. În 1935 a fost inaugurată actuala cabană. Construită prin bunăvoinţa şi materialele puse la dispoziţie de proprietarul de atunci al locurilor şi prin munca voluntarilor din aceeaşi S.C.A. Aşa cum, de-a lungul timpurilor, cele 4 punţi de traversare a Hăşdatelor prin Chei au fost luate de apele mari şi reconstruite mereu de împătimiţii munţilor. Ultima oară, cei de la Montan Club Turda le-au reconstruit în 1997. Acum, cabana se află în plin proces de modernizare.
Epoca socialismului a dus şi distrugerea în 1965 a bisericii din deal. Deliciul alpiniştilor este dat de multele colţuri stâncoase,
coloane sau pereţi abrupţi, unele de peste 100 de m, loc de antrenament şi concursuri. Mai nou, teritoriul a devenit un paradis pentru deltaplanişti.
Rezervaţie naturală Rezervaţia Cheile Turzii este nu numai un punct de atracţie turistică, ci şi un "loc de muncă" pentru
specialişti, geologi, botanişti, arheologi, care îi studiază particularităţile. Cheile Turzii au fost declarate rezervaţie naturală în 1938. Zona Cheilor Turzii este inclusă într-o rezervaţia
complexă (geologică, floristică, faunistică, arheologică) ce adăposteşte zeci de peşteri, dintre care cele mai importante sunt Peştera Liliecilor, Peştera Ungurească, Peştera Morarilor, Peştera
Binder, Peştera Cetăţuia Mare, Peştera Modoloaie ori Peştera Ascunsă. Un loc deosebit este "catedrala de piatră", numită Colţul Cocoşului, alături de Colţul Cetăţii, Turnul Galben ori Turnul Borş.
De la cabană pornesc trasee turistice marcate spre Turda prin Podul Perdeiului, spre Cabana Muntele Băişorii prin La Moara, spre Buru prin Dealul Borzeştilor, spre Corneşti pe la Lacul Ciucaş, spre
Mihai Viteazu prin Dealul Lupului şi spre Tureni prin Fântânele.
Vechiul adăpost Cheile Turzii sunt, cu siguranţă, printre cele mai frumoase si impresionante sectoare de chei din
ţara noastră. Peisajul carstic, de peste 3 km lungime, realizat de trecerea râului Hăşdate, prin calcarele jurasice din nord-estul munţilor Trascău, înainte de a se pierde în Arieş, este superb.
Detalii despre povestea vechii cabane, dar şi acelei noi, le găsim în articolul scris de Ludovic Molnar şi Ovidiu Bărăian în revista "România pitorească" în numărul din luna martie a anului curent.
Frumuseţea şi sălbăticia locurilor au atras dintotdeauna turiştii. Nevoia unui loc de "adăpostire" peste noapte a dus la construirea primul edificiu de găzduire. Societatea carpatină ardeleană
(S.C.A. sau, în limba maghiară E.K.E.) a ridicat prima cabană în 1891. În cursul anului 1911, o ploaie torenţială a umflat pârâul din apropiere şi a distrus clădirea aproape în totalitate.
Cabana nouă Vicisitudinile vremurilor au făcut ca în 1931 să rămână în picioare numai turnul din vechea cabană. Inimoşii montaniarzi nu puteau rămâne nepăsători şi s-a purces la construcţia unei noi cabane. În 1935 a fost inaugurată actuala cabană. Construită prin bunăvoinţa şi materialele puse la dispoziţie de proprietarul de atunci al locurilor şi prin munca voluntarilor din aceeaşi S.C.A. Aşa cum, de-a lungul timpurilor, cele 4 punţi de traversare a Hăşdatelor prin Chei au fost luate de apele mari şi reconstruite mereu de împătimiţii munţilor. Ultima oară, cei de la Montan Club Turda le-au reconstruit în 1997. Acum, cabana se află în plin proces de modernizare.
Epoca socialismului a dus şi distrugerea în 1965 a bisericii din deal. Deliciul alpiniştilor este dat de multele colţuri stâncoase,
coloane sau pereţi abrupţi, unele de peste 100 de m, loc de antrenament şi concursuri. Mai nou, teritoriul a devenit un paradis pentru deltaplanişti.
Rezervaţie naturală Rezervaţia Cheile Turzii este nu numai un punct de atracţie turistică, ci şi un "loc de muncă" pentru
specialişti, geologi, botanişti, arheologi, care îi studiază particularităţile. Cheile Turzii au fost declarate rezervaţie naturală în 1938. Zona Cheilor Turzii este inclusă într-o rezervaţia
complexă (geologică, floristică, faunistică, arheologică) ce adăposteşte zeci de peşteri, dintre care cele mai importante sunt Peştera Liliecilor, Peştera Ungurească, Peştera Morarilor, Peştera
Binder, Peştera Cetăţuia Mare, Peştera Modoloaie ori Peştera Ascunsă. Un loc deosebit este "catedrala de piatră", numită Colţul Cocoşului, alături de Colţul Cetăţii, Turnul Galben ori Turnul Borş.
De la cabană pornesc trasee turistice marcate spre Turda prin Podul Perdeiului, spre Cabana Muntele Băişorii prin La Moara, spre Buru prin Dealul Borzeştilor, spre Corneşti pe la Lacul Ciucaş, spre
Mihai Viteazu prin Dealul Lupului şi spre Tureni prin Fântânele.
Notă: articolul original a fost publicat la 23 iunie 2008; în forma actuală am adăugat imagini care nu au fost incluse atunci; toate imaginile din acest articol sunt scanări de cărţi poştale din colecţia Petru Suciu - Turda sau fotografii din arhiva lui Ludovic Molnar - Turda. Le mulţumesc ambilor pentru bunăvoinţa de a mi le pune la dispoziţie spre publicare.
Partager cet article
