Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
29 mars 2010 1 29 /03 /mars /2010 00:18

Urmare seriei de articole cu imagini despre vechea alură a oraşului, cititorul nostru online Radu Cerghizan, turdean care trăieşte acum în Germania, ne-a trimis câteva informaţii despre diferite aspecte din Turda de altă-dată.
Vi le prezentăm cu speranţa că şi alţi cititori ne vor împărtăşi amintiri despre urbea în care trăim.

Schimbarea banilor
După 1918 au fost scoşi din circulaţie florinii şi coroanele maghiare şi înlocuiţi cu leii şi banii româneşti.
La Cluj a luat fiinţă Banca Centrală pentru Industrie şi Comerţ, cu o filială şi la Turda (care a încorporat vechea bancă locala „Arieşana”). Noua bancă a luat iniţiativa înfiinţării unor fabrici noi: Industria Sârmei Câmpia Turzii (1922), Fabrica de Sticlă (1923) şi Fabrica de Porţelan, care va deveni ulterior Electroceramica.
Prin Reforma Agrară din 1921 au fost expropriate părţi însemnate ale unor mari latifundii, pământurile fiind atribuite ţăranilor săraci sau puse la dispoziţia oraşului pentru construcţia de noi cartiere, cum a fost cartierul Luţărnişte (străzile Rândunicii, Cucului, Spiru Haret, Clujului, etc) şi cartierul din spatele Fabricii de Bere (străzile Duiliu Zamfirescu, Panait Cerna, etc).
În 1923 s-a înfiinţat „Şcoala de arte şi meserii” cu secţii de lăcătuşerie şi tâmplărie, pentru pregătirea cadrelor necesare fabricilor abia înfiinţate.
001 Turda Fortificatie medeivalaCentrul vechi al Turzii
Ansamblul urban central din secolele XVIII – XIX (nucleul oraşului medieval, numit şi „Turda Veche”) are o deosebită valoare istorică şi arhitecturală, fiind delimitat de
străzile Avram Iancu, Castanilor, Axente Sever, Gheorghe Lazăr, Gelu şi Valea Racilor (între strada Gelu şi  strada Avram Iancu).
Perimetrul ansamblului urban central din Turda este marcat cu puncte pe harta alăturată şi este înscris pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii şi Cultelor din România în anul 2004.
Între anii 1935 – 1937, la Turda  s-au realizat importante lucrări edilitare:  au fost construite cazărmile,  s-a asfaltat parţial Piaţa Republicii şi principalele străzi, iar  Societatea Naţională de Gaz Metan (SONAMETAN) a ridicat clădirea cu etaj din str. Axente Sever nr. 2 (mai târziu preluată de Intreprinderea Comunală şi Locativă).
Şcoala de agricultură
„Şcoala Inferioară de Agricultură şi Viticultură” a luat fiinţă în 1906, în urma unui testament lăsat de turdeanul Iosif Szabo, fost cojocar, apoi negustor de vinuri. Întreaga sa avere a lăsat-o Ministerului Agriculturii din Budapesta, cu condiţia de a crea la Turda o scoală de agricultură şi viticultură. Averea consta din: 77 iugăre (veche unitate de măsură pentru suprafeţe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,57 de hectare.) fânaţ în hotarul Valea Florilor, 5 iugăre teren cultivabil şi o casă pentru locul de scoală, 0,5 iugăr vie  şi 350.000 coroane (depuse la diferite bănci). Ministerul a acceptat averea şi a înfiinţat şcoala, donând suplimentar şcolii şi „Via Statului” (25 iugăre de vie plantată), 48 iugăre teren potrivit pentru plantat vită de vie şi „Ferma Statului” â. La început au fost instruiţi 12 elevi anual, capacitatea şcolii sporind ulterior. Şcolii i s-au adus multe îmbunătăţiri, mai ales în perioada interbelică, sub direcţia ing, agronom Grigore Sârbu.
Şcoala grădinarilor
Proprietăţile fostei Şcoli de horticultură (str. 22 decembrie 1989, clădiri şi terenuri) au provenit dintr-o donaţie testamentară făcută „Fermei Statului”, în 1876, de către un proprietar turdean. În 1888 s-a plantat pepiniera, apoi au fost edificate noi clădiri şi a fost creată „Şcoala de lucrători grădinari”, care a funcţionat pană în 1908. În acel an terenurile au fost transformate în pepiniere horticole, care au furnizat altoiuri de calitate superioară pentru tot Ardealul. Aici se ţineau cursuri de pomologie pentru învăţători şi preoţi. După Unire, s-au renovat clădirile, s-a introdus gazul metan, iar din 1921 a funcţionat sub numele de „Şcoala de horticultură”. Şcoala a dăinuit sub această formă până în anii ‛60 ai sec. XX, când a fost mutată şi înglobată în complexul şcolar agro-zootehnic, spre a face loc Intreprinderii pentru materiale de construcţii (nou înfiinţată) şi Fabricii Electroceramica II (extindere).
Şcoala casnicelor
Şcoala de Economie Casnică a fost înfiinţată în 1925, într-o clădire de lângă parc, unde a funcţionat până în anul 1927, când a fost mutată la Copăceni ,în clădirea fostului conac al latifundiarului Emil Horvath, a cărui avere fusese expropriată de statul român după Unirea din 1918. Şcoala avea ateliere, săli de clasă, dormitoare, instalaţie de apă potabilă, baie şi spălătorie pentru eleve. În jur exista o grădină extinsă, cu o livadă de pomi şi parcele pentru cultivarea legumelor. În 1949 şcoala a fost desfiinţată, clădirea şi terenurile fiind preluate de o unitate agricolă comunistă.
În perioada interbelică, când paroh al Bisericii Răţeştilor era dr. Coriolan Sabău, Eforia Bisericii Greco-Catolice din Turda Veche a construit clădirea cu etaj din str.  Gh. Lazăr nr. 6, unde la parter erau prăvălii şi ateliere meşteşugăreşti (mai târziu birourile Autogării IRTA şi magazii comerciale), iar la etaj locuinţe.

CENTRUL ORAŞULUI TURDA, PE LA 1889                                              ŞI CÂTVEA DECENII DUPĂ ACEEA

002 Turda Centru 1889 003 Turda Centru inc sec.20

Partager cet article

Repost 0

commentaires

pageRank

Display Pagerank

A La Recherche De L'article

The Friend I need, it's my Friend indeed

If you find my work useful, if you want to encourage me to continue, you can do it by donating

Archives