Mănăstirea Zamfira

Numele meu, Zamfir, vine de la o pronunţia alterată în vocabularul popular a cuvântului "safir" - safir - samfir - zamfir. Este un nume destul de frecvent întâlnit la bulgari. Se utilizează şi la feminin, în forma Zamfira. Aşa cum o chema pe bunica mea dinspre tată. Şi, căreia, îi datorez numele.

 Nu ştiu dacă în vreunul dintre calendarele creştine există vreun sfânt cu acest nume, dar, ştiu că există o mănăstire cu numele "Zamfira", pe care am vizitat-o în martie '78.  

Apud wikipedia: Mănăstirea Zamfira, mănăstire de maici cu hramurile Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Sfântul Nifon, important lăcaş de cult de pe Valea Teleajănului, ctitorie a epocii fanariote.

Mănăstirea este situată în lunca din stânga râului Teleajăn, pe şoseaua paralelă cu DN 1A, la proximativ 15 km de Ploieşti. Din punct de vedere administrativ-teritorial se localizează pe raza comunei Lipăneşti, în imediata apropiere a satului Zamfira.

Incinta complexului monastic este de forma unui patrulater cu latura dinspre E-V cu mărimea de aproximativ 170 m, celelalte 3 laturi având dimensiuni de aproximativ 130 m. În afara acestui spaţiu se găseşte cimitirul vechi împrejmuit de un gard de sârmă şi uluci, precum şi grădinile ce ţin de mănăstire. Biserica „Sfânta Treime”, biserica veche, se află în cimitirul din afara incintei.

În ziua de azi biserica, substanţial modificată faţă de cea din prima jumătate a secolului XVIII, are o formă trilobată, având absidele laterale octogonale (la origine rotunde) cu pereţii laterali ai pridvorului mai distanţaţi. Iniţial vechiul pridvor deschis acum sprijină acoperişul refăcut pe şase coloane din cărămidă cu capiteluri din piatră lucrate la Cluj. Pronaosul, în lungime aproximativ 2m, este prevăzut în laterale cu două ferestre având deschiderea de 1,30 x 0,35 m cu ancadramente de piatră. Trecerea dintre pronaos şi naos este marcată de doi stâlpi cu cu arcade simple. Naosul are o lunguime de circa 2,5 m până la catapeteasmă, altarul măsurând tot 2,5 m.

Pereţii exteriori sunt simpli, zugrăviţi în alb, singurul ornament care poate fi observat sunt două brâuri şablonate ce cuprind biserica, cu excepţia pridvorului; primul este situat la 1 m sub cornişă, iar al doilea la 1,5 m sub primul. Biserica este acoperită cu tablă galvanizată. Din acoperiş creşte un eşafodaj cubic de zid, iar din acesta o turlă octogonală. Pictura interioară (din cea veche nu s-a mai păstrat nici măcar amintirea), în stil neo-bizantin, este de dată recentă (terminată în 1982) şi a fost executată cu măiestrie de către pictorul Mihail-Bogdan Mochulschi. Pe peretele de sud se află o încăpere cu pivniţă folosită drept osuar. Biserica nouă, o adevărată bijuterie arhitectonică este comparată cu un frumos chivot alb de către cei ce au descris-o de-a lungul timpului.  

Pictura interioară este făcută de către Nicolae Grigorescu la vârsta adolescenţei şi Gheorghe Grigorescu, fratele său.  

Album cu alte imagini de la Mănăstirea Zamfira

Mănăstirea Zamfira atrage zilnic un mare număr de pelerini, dornici să vadă, după o sută cincizeci de ani, creaţia de tinereţe a marelui nostru pictor, Nicolae Grigorescu. Amplasată pe un platou la poalele dealurilor subcarpatice ale Prahovei, la 15 kilometri de Ploieşti, în mijlocul unor livezi intensive de pomi fructiferi şi înconjurată de un zid de cetate medievală, Mănăstirea Zamfira este azi un important punct de reper pentru toţi cei care caută pacea şi liniştea sufletească.

Mi-am amintit de această mănăstire, pe care am vizitat-o în martie '78, pentru că o bună prietenă a trecut pe-acolo şi, ştiind că îmi face o bucurie, mi-a trimis câteva imagini. Mulţumesc, Doamnă!