Istoria, o poveste de familie - SAGA RATESTILOR
Ion Ratiu a ramas in memoria populara mai degraba ca un domn simpatic, cu papion, un personaj excentric, venit din Anglia dupa revolutia din '89, sa faca politica la Bucuresti. Cat de inselatoare sunt uneori aparentele! Rareori gasesti in istoria noastra o familie al carei destin, intins pe cateva sute de ani, sa se suprapuna atat de dramatic peste insusi destinul poporului roman, si a carei cerbicie pentru apararea drepturilor sale sa serveasca atat de bine interesul national. Povestea familiei Ratiu descrie, pas cu pas, inca de la 1300, emanciparea romanilor ardeleni si ridicarea lor la lupta, alaturi de Horea, Avram Iancu si de memorandisti, pana cand visul Romaniei Mari a devenit fapt, iar apoi, in ultimele decenii, pana cand democratia a fost reinstaurata, dupa 50 de ani de cosmar comunist
Despre eroi si morminte
Nu trebuie sa faci decat o plimbare de-o ora prin amiaza insorita, de martie, prin centrul vechi al orasului Turda, ca sa afli reperele uneia dintre cele mai frumoase povesti de dragoste, dintre o familie si pamanturile din care s-a ridicat in urma cu sute de ani. Istoria familiei Ratiu te intampina la tot pasul. Un refuz al uitarii cu o mie de chipuri: chip de piatra, chip de bronz, chip de cruce...
Statuia doctorului Ioan Ratiu, cunoscutul erou memorandist, e chiar in parculetul din fata Primariei. Marele patriot ardelean scruteaza orasul cu privirea aceea darza si increzatoare cu care i-a infruntat pe judecatorii maghiari, care l-au condamnat pentru ca, precum Horia si Avram Iancu inaintea sa, a avut curajul sa mearga la Imparatie, la Viena, si sa spuna raspicat ca "Existenta unui popor nu se discuta, ci se afirma!". Celebrele sale cuvinte au facut in epoca inconjurul lumii, devenind un veritabil motto al luptei pentru afirmare nationala in intreaga Europa, la sfarsit de secol XIX. Citatul e gravat pe soclul inalt al statuii, deasupra unei jerbe ce eternizeaza in bronz recunostinta pe care ardelenii i-o poarta marelui patriot, Dr. Ioan Ratiu. La doi pasi de statuie, chiar sub ochii "Doctorului", e liceul care ii poarta numele. E vechiul Colegiu de Arte si Meserii, pe care urmasii sai l-au ridicat, inca pe vremea Imperiului Austro-Ungar, pe terenul si din banii lor, pentru ca tinerii romani sa aiba unde invata carte. Indrei a mostenit de la tatal sau nu doar responsabilitatile Fundatiei Ratiu ci si eleganta
Chiar dupa colegiu incepe, cu adevarat, Centrul vechi al Turzii, construit si el pe un teren ce apartinuse familiei Ratiu. Pe cea mai impozanta cladire, cea care incadreaza poarta de intrare in piata orasului, o placuta certifica faptul ca acolo se afla, pe vremuri, vestita Gradina a Ratestilor, paradisul in care s-au nascut si s-au format cei mai de seama oameni ai familiei si locul in care a incoltit, mereu si mereu, credinta ca lupta pentru drepturile romanilor din Ardeal va avea candva, cat de tarziu, castig de cauza.
In spatele pietei e Biserica Ratestilor. Tot ei au ridicat-o, la indemnul ierarhului Baziliu Ratiu, fost protopop greco-catolic, ulterior prepozit de Alba Iulia. O biserica frumoasa, cu turla semetind spre cer, inca din vremurile in care a fi roman insemna in Ardeal nu doar o mare mandrie, ci si o responsabilitate pe masura. In curtea bisericii sunt crucile ctitorilor Ratesti si ale familiilor lor. Doar crucea lui Ion Ratiu, cunoscutul politician PNT-ist post-decembrist, e pe deal, in cimitirul vechi al Turzii. Dar familia Ratiu are in Turda nu doar istorie, ci si prezent. In vechea resedinta, care a supravietuit pana astazi, se afla sediul fundatiei cu acelasi nume, condusa de Indrei Ratiu, fiul cel mare al lui Ion Ratiu. Inca de la intrare, te intampina un grup statuar de o naturalete cum rar ti-e dat sa vezi, doi barbati din bronz, despre care ai putea sa juri ca sunt vii: Ion Ratiu cu zambetul sau galant, asortat la celebrul papion, se reazema de o balustrada, dezbatand, amabil si sarmant, cum si-l aminteste toata lumea, cu avocatul Augustin Ratiu, tatal sau, care ii e interlocutor. Doua prezente de exceptie, intrupari vii ale unui trecut fabulos, imortalizat intr-un blazon rosu, pe care un leopard bicefal sta cu sabia de-a dreapta si cu batul de mesager al lui Mercur de-a stanga. Blazonul de care batranii Ratesti erau atat de mandri...
- continuarea articolului scris de Ciprian Rus, o găsiţi în Formula AS
