Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog
15 mars 2010 1 15 /03 /mars /2010 21:37
Locuri şi obiective care nu mai există deloc.
37-1-pod-lemn-acoperit-1904-2.jpgAstăzi pagina de rememorare a aspectului de altă dată a Turzii, cu ajutorul ilustratelor din colecţia lui Petru Suciu, cuprinde mai multe imagini decât cuvinte. Pentru că vă prezint mai ales locuri şi obiective care nu mai există deloc. Şi despre care nu am reuşit să aflu informaţii.
Podul de lemn cu acoperiş
Acolo unde acum sunt chiar două poduri din beton, Arieşul se trecea pe un pod de lemn cu acoperiş.
Podul sărbătorea o sută de ani de existenţă în 1904.
Oricât am căutat, nu am reuşit să aflu alte detalii istorice ori tehnice despre el.
Dacă vreunul dintre cititorii acestui material ne poate lumina cu informaţii despre acest pod, celebru în perioada în care unea malurile râului, ne-am bucura să ne contacteze.
37-1-pod-lemn-acoperit-1.jpg 37-1-pod-lemn-acoperit-1904-1.jpg
37-2-pod-fier-1917.jpgPodul de fier
Mai era şi un pod de fier. Probabil că a fost construit pentru a prelua traficul prea mare pentru podul de lemn cu acoperiş. Din informaţiile obţinute, se pare că a fost distrus în timpul bombardamentelor din cel de-al doilea război mondial.
Oricum este demn de remarcat faptul că pentru construcţia lui a fost ales un alt amplasament şi nu s-a distrus străvechiul pod de lemn pentru a fi construit cel de fier.
Ar trebui să luăm această supoziţie ca pe o învăţătură de minte, pentru că astăzi dărâmăm cu mult prea multă uşurinţă (ca să nu zic inconştiinţă) construcţii vechi, monumente arhitecturale ori istorice, pentru a face loc celor moderne.
Imaginea vi-l arată aşa cum era în anul 1917.
37-turda-1899.jpgTurda la 1899
O altă ilustrată foarte veche ne arată diferite aspecte din realitatea ultimului an al secolului XVIII.
Intrarea în Salină, clădirea actualei Primării, Cheile Turzii şi podul de lemn cu acoperiş – despre care am amintit mai sus – erau considerate atunci a fi cele mai importante imagini despre oraş.37-coltu-fetei-5223.jpg
Din cele prezentate, doar podul de lemn nu a rezistat trecerii timpurilor.
Colţul fetei
Era o stâncă majestuoasă pe drumul spre Câmpeni, în zona cabanei Buru.
A fost „iertată” de cei care au construit tunelul căii ferate a mocăniţei. A fost micşorată de cei care au construit drumul. Dar la modernizarea drumului, care implica şi lărgirea carosabilului, cineva a folosit dinamita şi a rezolvat la modul cel mai simplu problema. Cu dinamită din belşug. Se spune că ar fi răspuns penal pentru fapta sa.
Ce folos!? Acum mai avem stânca, monument la naturii, doar în imagini.

Notă: aceste articole au apărut cu mai bine de un an în urmă în Jurnalul de Arieş şi pe blogul Zamfir Turdeanu'. Imaginile sunt scanări ale ilustratelor vechi din coleţia Petru Suciu, căruia îi mulţumesc pentru amabilitate.

Partager cet article

Repost 0

commentaires

pageRank

Display Pagerank

A La Recherche De L'article

The Friend I need, it's my Friend indeed

If you find my work useful, if you want to encourage me to continue, you can do it by donating

Archives