MUNICIPIUL TURDA, împreună cu partenerii săi, în cadrul proiectului „Patrimoniul arheologic si monumental turdean, între protecţie şi dezvoltarea urbanistică actuală. O coabitare
necesară si posibilă”, ce se desfăşoară în perioada aprilie - august 2012, anunţă turdenilor concursul „Eu si monumentele orasului meu”.
Iniţial, am vrut să particip şi eu. Nu pentru a câştiga, neapărat, ci, pentru a mai
trage semnale de avertizare, a mai trage de mânecă pe cei plătiţi să facă ceva pentru ca urmele istoriei să nu se şteargă, de tot şi definitiv, de pe faţa urbei. Pentru că ne lăudăm cu istoria
bimilenară bla-bla-bla … şi lăsăm nemarcat basorelieful din castru, încrustat în sâlpul porţii de pe str. Avram Iancu nr. 3. 
Aşa cum, tot nebăgat în seamă este şi Sfântul Florian, cel care
„locuieşte – sub formă de statuie – pe frontonul casei de pe str. Mihai Eminescu nr. 3, protejând
urbea de pârjolul focului. 
O plăcuţă – scrisă cu litere prea mici şi
poziţionată prea sus, pentru ochii turistului – şopteşte că pe str. Mircea cel Bătrân, în curtea de la nr. 4, mai este, încă, vizibil un fragment din zidul de incintă a cetăţii
medievale. Construit cu multe pietre fasonate aduse din ruinele castrului roman. Încă, pentru că iedera l-a învăluit şi dislocă pietrele, pe rând. Primăria a trimis câteva echipe,
care ... veni, vidi şi ... pa! Dumnezeu cu mila şi iedera de pe zid ... cu distrugerea a ceea ce a rezistat câteva secole! 
A propos: m-am tot întrebat dacă nu cumva expresia „castru roman” este un pleonasm.
Castrele au fost edificate numai de către romani. Cel puţin, pe la noi. Dar, nu mă mai mir, de când ... un primar, profesor de limba de română (!) a acceptat expresia „hortişti
maghiari”. De, parcă ar fi fost şi hortişti ucraineni ori bulgari! Am citat de pe monumentul închinat Martirilor de la Hărcana. 
Mi-e jenă să scriu despre construcţia, existentă, încă!, pe str. Viilor nr. 1. Mult timp am căutat să-i depistez menirea iniţială. În ultimi ani, elementele de metal
„s-au evaporat”, pe rând. Pentru că, noi nu avem, în oraş, o Companie de apă „Arieş” pe care să o intereseze vechiul bazin de apă al oraşului! Construit aproape identic
cu cel de la Baia Mare, cel promovat de Fundaţia „Raţiu” din … Turda! 
Nu pot nici să scriu despre monumentul comemorativ din părculeţul de pe str. Avram Iancu, cu inscripţia: „Sfânta Maria, 1933”. Pentru că … este tot anonim şi
acesta. Nici un indicator, nici o iluminare, … nu este băgat în seamă, nici de copiii - care au transformat părculeţul într-un maidan de fotbal, şi, evident, nici de „Amicii lui Bachus” – care se
destind pe iarbă, împletind împorcăieli şi înjurături, agrementate cu „muzică” (duduială de manele, nicidecum Eine kleine Nachtmusik!) şi semnalate, ulterior, prin PET-urile goale, ce rămân ca
„monumente comemorative” ale … (in)activităţii poliţiştilor! 
Ar mai fi: fosta baie rituală a comunităţii evreilor 
şi casa de vis-a-vis de LMV, cu inscripţia de pe fronton, purtând
anul 1893 . 
sau treptele de la intrarea la clădirea anexă a
LMV-ului, cu pietre ce par a fi preluate din castru. 
Ca să nu mai amintesc de sarcofagele romane din fostul lapidarium din părculeţul transformat, din zonă înierbată într-una cu piatră spartă (!), iar,
artefactele romane au fost transformate în ... bănci ciobite! Sunt tot atâtea dovezi că, în realitate, coabitarea, care, este şi necesară şi posibilă, este sublimă în proiect,
dar, ... cam lipseşte de pe teren! Suferă aceste urme ale trecutului.
Public prezenta postare pentru a mai trage semnale de avertizare, pentru a mai trage de mânecă, edilii, muzeografii, istoricii, oamenii de cultură, pe cei ce iubesc oraşul,
pe cei plătiţi să facă ceva pentru ca urmele istoriei să nu se şteargă, de tot şi definitiv, de pe faţa urbei. Pentru că, mereu, ne lăudăm cu istoria bimilenară
bla-bla-bla …
