Coincidenţa face ca atât centrul Turzii, cât şi în cel al Câmpiei Turzii, să fie marcate emblematic de biserici reformate-calvine, în primul caz, prin turnul cu ceas, iar în cel de-al doilea, prin zidul de fortăreaţă ce o împresoară. Am obţinut de la preotul Emeric Szilágyi, de la Parohia reformată Câmpia Turzii, informaţii despre istoricul bisericii, ca monument istoric vechi de peste trei secole. Multe din informaţiile furnizate se regăsesc şi în lucrarea monografică scrisă de Mircea Nicolae Nemeş, lucrare dedicată acestei construcţii a veacului al XVII-lea.

Două Ghirişuri

Cu contribuţia financiară testamentară a fostului principe al Transilvaniei, Ferenc Rhédei (principe între anii 1657 – 1658), în anii 1677-80, în satul Ghiriş-Arieş de atunci s-a construit Biserica Reformată-Calvină care este astăzi cel mai vechi edificiu al oraşului (Piaţa Mihai Viteazu nr. 1). Prin unirea din 1925 a celor două Ghirişuri: Ghiriş-Arieş şi Ghiriş-Sâncrai (comune atestate din sec. XIII), biserica a devenit o construcţie importantă în centrul noii localităţi, Câmpia Turzii. Biserica este o clădire din piatră, fortificată prin împrejmuire cu ziduri defensive (păstrate parţial până în zilele noastre). Dimensiunile ei sunt modeste, având în vedere şi dimensiunile localităţii în care a fost construită. Dar era impozantă pentru mica localitate unde a fost ridicată. Bolta bisericii a fost reparată şi interiorul a fost refăcut, în 1786, pe cheltuiala contesei Rachel Kendeffy de Malomvíz, al cărei nume este scris pe o placă de marmură în stânga amvonului.

Avataruri prin vremi

Zidul de împrejmuire are grosimea în jur de 60 cm, iar circumferinţa de 75 m. În alte vremuri, erau mai înalte, dar, după ce nu au mai avut rol de apărare, înălţimea zidurilor a fost redusă. Astăzi au o înălţime de circa 2,3 m. Zidul este întărit cu contraforturi şi dispune de 15 orificii, dispuse la intervale regulate, pentru observaţie şi pentru a riposta cu arma la atacuri. Poarta principală (de fapt, unica) are o lespede inscripţionată care face referire la anul 1702 şi la donatoarea pe cheltuiala căreia a fost construită, Serédi Sophia. Textul este însoţit de blazonul ei nobiliar, reprezentând un braţ înzăuat şi ţinând trei săgeţi cu vârfurile în jos. Accesul în biserică se face printr-un antreu construit din cărămidă la 1703.

Şanse de restaurare

Construirea bisericii s-a datorat stabilirii în zonă a 58 dintre foştii ofiţeri şi soldaţi din garda principelui Transilvaniei, Ferenc Rhédei, după eliberarea din armată. Aceştia au adus în Ghiriş cultul reformat al lui Calvin. Este motivul pentru care interiorul bisericii este extrem de sobru. Pereţii sunt văruiţi, fără ornamente sau crucifix. Amvonul este destinat predicilor şi balconul găzduieşte orga. Lângă „masa Domnului”, se găseşte o placă de marmură cu o inscripţie care aminteşte de anul finalizării construcţiei, 1680. Acelaşi an apare marcat şi pe turnul clopotniţei. Turnul are circa 18 m înălţime. Un alt an, atestat tot printr-o inscripţie în marmură, menţionează anul 1780, când s-a refăcut interiorul şi bolta. Spre sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, luptele din toamna anului 1944 au cauzat avarii însemnate bisericii. Biserica a fost reparată în cursul anului 1946. Atunci s-a reconstruit bolta şi acoperişul, precum şi clopotniţa. La recensământul din 2002 existau 1.896 credincioşi reformaţi-calvini în oraşul Câmpia Turzii. Ultimele reparaţii datează din 1980. Actualmente, este în curs de aprobare proiectul de restaurare a bisericii (documentaţia este la Episcopie). „Reparaţiile exterioare vrem să facem în acest an, iar cele interioare anul viitor. Modernizări nu putem şi nici nu vrem să facem, pentru că biserica este monument istoric” – speră preotul Emeric Szilágyi.

Biserica este înscrisă pe lista Monumentelor Istorice ale judeţului Cluj, elaborată de Ministerul Culturii şi Cultelor din România în anul 2004, sub Codul oficial LMI 2004 CJ-II-m-B-07555

album cu imagini

Numele meu, Zamfir, vine de la o pronunţia alterată în vocabularul popular a cuvântului "safir" - safir - samfir - zamfir. Este un nume destul de frecvent întâlnit la bulgari. Se utilizează şi la feminin, în forma Zamfira. Aşa cum o chema pe bunica mea dinspre tată. Şi, căreia, îi datorez numele.

 Nu ştiu dacă în vreunul dintre calendarele creştine există vreun sfânt cu acest nume, dar, ştiu că există o mănăstire cu numele "Zamfira", pe care am vizitat-o în martie '78.  

Apud wikipedia: Mănăstirea Zamfira, mănăstire de maici cu hramurile Intrarea în Biserică a Maicii Domnului şi Sfântul Nifon, important lăcaş de cult de pe Valea Teleajănului, ctitorie a epocii fanariote.

Mănăstirea este situată în lunca din stânga râului Teleajăn, pe şoseaua paralelă cu DN 1A, la proximativ 15 km de Ploieşti. Din punct de vedere administrativ-teritorial se localizează pe raza comunei Lipăneşti, în imediata apropiere a satului Zamfira.

Incinta complexului monastic este de forma unui patrulater cu latura dinspre E-V cu mărimea de aproximativ 170 m, celelalte 3 laturi având dimensiuni de aproximativ 130 m. În afara acestui spaţiu se găseşte cimitirul vechi împrejmuit de un gard de sârmă şi uluci, precum şi grădinile ce ţin de mănăstire. Biserica „Sfânta Treime”, biserica veche, se află în cimitirul din afara incintei.

În ziua de azi biserica, substanţial modificată faţă de cea din prima jumătate a secolului XVIII, are o formă trilobată, având absidele laterale octogonale (la origine rotunde) cu pereţii laterali ai pridvorului mai distanţaţi. Iniţial vechiul pridvor deschis acum sprijină acoperişul refăcut pe şase coloane din cărămidă cu capiteluri din piatră lucrate la Cluj. Pronaosul, în lungime aproximativ 2m, este prevăzut în laterale cu două ferestre având deschiderea de 1,30 x 0,35 m cu ancadramente de piatră. Trecerea dintre pronaos şi naos este marcată de doi stâlpi cu cu arcade simple. Naosul are o lunguime de circa 2,5 m până la catapeteasmă, altarul măsurând tot 2,5 m.

Pereţii exteriori sunt simpli, zugrăviţi în alb, singurul ornament care poate fi observat sunt două brâuri şablonate ce cuprind biserica, cu excepţia pridvorului; primul este situat la 1 m sub cornişă, iar al doilea la 1,5 m sub primul. Biserica este acoperită cu tablă galvanizată. Din acoperiş creşte un eşafodaj cubic de zid, iar din acesta o turlă octogonală. Pictura interioară (din cea veche nu s-a mai păstrat nici măcar amintirea), în stil neo-bizantin, este de dată recentă (terminată în 1982) şi a fost executată cu măiestrie de către pictorul Mihail-Bogdan Mochulschi. Pe peretele de sud se află o încăpere cu pivniţă folosită drept osuar. Biserica nouă, o adevărată bijuterie arhitectonică este comparată cu un frumos chivot alb de către cei ce au descris-o de-a lungul timpului.  

Pictura interioară este făcută de către Nicolae Grigorescu la vârsta adolescenţei şi Gheorghe Grigorescu, fratele său.  

Album cu alte imagini de la Mănăstirea Zamfira

Mănăstirea Zamfira atrage zilnic un mare număr de pelerini, dornici să vadă, după o sută cincizeci de ani, creaţia de tinereţe a marelui nostru pictor, Nicolae Grigorescu. Amplasată pe un platou la poalele dealurilor subcarpatice ale Prahovei, la 15 kilometri de Ploieşti, în mijlocul unor livezi intensive de pomi fructiferi şi înconjurată de un zid de cetate medievală, Mănăstirea Zamfira este azi un important punct de reper pentru toţi cei care caută pacea şi liniştea sufletească.

Mi-am amintit de această mănăstire, pe care am vizitat-o în martie '78, pentru că o bună prietenă a trecut pe-acolo şi, ştiind că îmi face o bucurie, mi-a trimis câteva imagini. Mulţumesc, Doamnă!