... acum vreo cinci sute de ani!
O grevă la Salina Turda, acum 500 de ani
Pe site-ul SeptemCastra am găsit un articol în care se face referire la exploatarea sării în Salina Turda.
În fragmentele reproduse în continuare este vorba despre activitatea de la minele de sare din Turda şi chiar despre o grevă a tăietorilor de sare.
„De asemenea, la Turda se află una dintre cele mai bune ocne de la care se poate exploata sare din Transilvania; are sare bună, tare, albă. Tot acolo sunt acum
două mine, care sunt în lucru, sunt aşezate foarte aproape una de alta, la vreo 30 de paşi, şi fiecare ocnă are trei puţuri de mină dispuse în triunghi şi o depărtare unul de altul de un stânjen,
aflându-se pe o colină mică (…). Mina mai mare şi mai spaţioasă are aproximativ mai bine de 70 de stânjeni adâncime iar mina mai mică are cam 30 de stânjeni. Mina mai mare are un vârtej acoperit
cu doi cai cu care se aduce zilnic la suprafaţă sarea pe care o taie tăietorii, de asemenea şi mărunţişul, adică aşchiile care sar la cioplire, precum şi apa. În celălalt puţ de mină tăietorii
coboară pe nişte scări. În cel de-al treilea este coborât cu ajutorul unui vârtej manual un cazan mare de aramă în care este foc: aceasta din cauza duhorii. Aceste mine şi vârtejuri sunt toate
fără schelărie şi fără acoperiş. Lucrătorii zilieri trebuie de aceea să lucreze cu toţii în ploaie. (…)
Există două feluri de tăietori, localnici şi veniţi din altă parte.
Cei localnici sunt «tăietori de postav». Acestora când sunt primiţi la lucru trebuie să li se dea nouă coţi de postav «Trautner» sau de alt fel pentru haine şi care li se dă gratuit ca o
confirmare [a contractului] de muncă pe un an. Aceştia nu mai au voie după aceasta să umble după alte munci, şi sunt obligaţi prin acest postav, şi trebuie să rămână la această muncă, şi tot anul
să coboare zilnic în mină. Dacă ei nu intră sunt mânaţi cu forţa. Câţi ar putea fi la număr, nu pot să vă raportez; anul trecut au fost vreo 70.
Tăietorii străini nu au vreo obligaţie, ci vin şi pleacă, se duc sau nu se duc în mine aşa cum vor ei, taie atâta sare câtă vor, în fiecare zi li se încheie slujba; ei nu pot fi reţinuţi,
sunt ba mai mulţi, ba mai puţini. Dacă unul din ei într-o zi ar avea de lucru ca zilier în altă parte, nu se duce în ocnă. Aceasta este ordinea care domneşte la ocnă.
Articolul este mai lung şi, dacă sunteţi curioşi sau interesaţi, puteţi să-l accesaţi prin link-ul din titlul postării mele sau aici. Despre vechea Salină, înainte de "modernizare", citiţi informaţii aici. Din acest ultim articol am preluat şi harta din postare.