Le blog d'un Roumain qui commence a oublier la langue francaise. Sans vouloir ce chose-la!
Am mai folosit acest titlu pentru a vă prezenta
imagini de sus, de la înălţime, ale Turzii, luate din avion sau din turnuri de biserici. de astă-dastă, "de sus" înseamnă ceva mai de jos: de la înălţimea etajului autobuzului cu etaj al STP-ului. Se vrea a fi un autobuz cu magnet pentru turişti.
Doar, că ... nu prea este. Încă!
Se ştie că sunt state care trăiesc foarte bine de pe urma turismului. Malta, Cipru, Spania, ca să enumăr doar trei. Pe-acolo, trecerea călătorului avid de cunoaştere s-a transformat într-o adevărată industrie. Ca în tot ce facem, copiem. Parţial, neadaptat la realitate şi ... ne mirăm că nu avem acelaşi succes. Vă invit la o plimbare cu TURDA CITY TOUR, între "policlinică" - spital şi retur până la "trei mocani" (denumirile staţiilor în topologia locală folclorică!):
Am plecat din staţia dotată cu aer
condiţionat. Uşa se deschide la atingerea unui buton şi se închide alene, cu întârziere, forţând utilajul de producere a aerului condiţionat. Un senzor, care să închidă uşa mai degrabă, ar duce
la mari economii de energie, ar reduce mult cheltuielile.
Biletul mi l-am plătit în sistem ultramodern: am trimis un SMS la 7644 şi am primit confirmarea imediat, cu precizarea că pot călători cu autobuzele STP timp de o oră de la momentul emiterii tichetului. http://youtu.be/MmNa1oTkdQM Călătoria este cam "dură": datorită înălţimii, toate imperfecţiunile drumului se resimt mult mai bine.
Nici respectarea obligaţiei de a sta pe scaun în timpul călătoriei - din raţiuni de siguranţă - nu este prea luată în seamă de călători. Teama că autobuzul va pleca din staţie, înainte de a putea coborî de la etaj şi de a părăsi autobuzul, este adânc înrădăcinată în noi.
Ca să fie plăcinta întreagă, şoferul "nu vrea să fie fotografiat"! Deci, turistul curios - prin definiţie!, care vrea să fotografieze totul, ca să aibă amintire, trebuie să accepte bâzdâcul şoferului. Ca şi în Salină, unde ghidul nu acceptă să fotografiezi grupul dacă este şi el pe-acolo. În orice altă parte alumii, ghidul, şoferul ori orice alt lucrător în serviciul turistului, ştie că, prin fotografia respectivă, turistul face reclamă obiectivului şi, implicit, ajută la menţinerea job-ului său! La noi, turistul trebuie să-şi aducă informaţiile de-acasă, să-şi aducă şi o scară ca să poată descifra inscripţiile puse prea sus, să suporte ţâfna ghidului, a şoferului, plictiseala fetelor de la Centru de informare, ...
Autobuzul "turistic" mai păcătuieşte şi prin lipsa totală a serviciilor de informare a turistului (ghid, staţie de amplificare, pliante, inscripţii, etc.). Singura chestie "mişto" e că multe alte oraşe nu au aşa ceva. Cam puţin ca să atragă puzderia de turişti ipotetici. Dar ... speranţa moare ultima, deci, mai sper!
Notă: articolul este preluat de pe blogul Zamfir Turdeanu', un blog unde postez despre actualitatea din zonă.