Martirii de la Petrilaca

22.06.2012

Florin Coman

Despre Petrilaca prea puţini turdeni au aflat cel puţin unde există, deşi fostul cătun este acum declarat ca fiind parte a municipiului Turda, denumit în prezent Strada Petrilaca. Istoria frământată a acestui loc este prea puţin cunoscută, iar martirii de aici abandonaţi uitării. Probabil, peste ani, dacă nu vom învăţa din greşelile trecutului, acestea se vor putea repeta de o parte sau de alta, cu acelaşi dramatism.

Din dorinţa de a descoperi aceste locuri şi evenimente pe care până şi bunicii noştri încep să le uite, am căutat informaţii pentru a putea creiona câteva fragmente din acele zile frământate şi câteva repere pentru a localiza locul de desfăşurare a evenimentelor.

http://1.bp.blogspot.com/-ZGvQOR3wbmo/T-ObXaOuT6I/AAAAAAAAPVE/6NPD6BpG_sc/s1600/podul+martirilor+%2528ana%2529.jpg

După luptele grele date în perioada 05.09.1944 - 04.10.1944 pentru eliberarea oraşului Turda de sub ocupaţia armatei horthyste, câteva formaţiuni militare au rămas în teritoriu, în flancurile frontului, la periferia oraşului. Săptămânile care au urmat au consemnat crime de război comise împotriva populaţiei civile de etnie română, executate de părţi ale trupelor horthyste, alături de care s-au implicat şi câţiva localnici maghiari cu spirit şovin.

În ziua de 14 septembrie 1944, de ziua Sfintei Cruci, morarul Mihai Pop, din localitatea Viişoara, fiind în drum spre locul de muncă, se prăbuşeşte secerat de trei focuri de armă trase de vecinul său Onofroy, lăsând în urma sa patru copii minori. Morarul a plătit scump singura sa „vină” – aceea de a fi român. Cadavrul său a zăcut o săptămână pe caldarâm, neputând fi ridicat de ceilalţi localnici sub ameninţarea armelor horthyştilor.

Era un semn de alarmă, iar ceea ce avea să urmeze se va întâmpla cu o cruzime tulburătoare.

- continuarea articolului o puteţi citi pe Martirii de la Petrilaca

de pe blogul Cu pluta pe Arieş

lor le apaerţine şi imaginea