Iarna te obligă să stai mai mult în casă şi să scuturi colbul, real ori virtual, de pe paginile, reale ori virtuale, ale bibliotecilor, enciclopediilor, amintirilor, ...

Primesc felurite semnale de la corespondenţii mei. Multe dintre ele îmi semnalează imagini ori relatări despre evenimente sau locuri, despre tradiţii ori legende, legate de Turda sau zonele apropiate.

* Cineva îmi spune că, acum vreo trei decenii, ar mai fi văzut ruine, urme ale fundaţiei fostei mănăstiri a Petridului, cam în alt loc decât cel găsit de noi. Aştept să-mi dea detalii şi, apoi, să mergem pe teren, să ciocnit un pahar de ceai, întru consemnarea bucuriei descoperirii.

* Un mesaj, sosit chiar acum câteva minute, îmi semnalează  o adevărată enciclopedie istorică a monumentelor Transilvaniei noastre.

Accesaţi: http://enciclopediavirtuala.ro/?lang=ro

După o primă privire, vă sugerez să citiţi despre:

- Biserica reformată, Poieni-Turda – este ortografiat(eronat?!) Poieni, în loc de Poiana

- Biserica reformată, Turda Nouă

- Casa Cămării („Palatul voievodal”, „Palatul princiar”), azi Muzeul de Istorie Turda, Turda

- despre Ceramica de Turda

- despre Cheile Turzii şi legendele lor

- o legendă cu Purcelul de la Turda

- povestea cu celebra Turta de Turda

şi altele, pe care le veţi descoperi la o răsfoire detaliată a enciclopediei.

* În concluzie, să fim sănătoşi ca să ne putem cunoaşte mai bine istoria, trecutul, strămoşii şi evenimentele pe care le-au trăit ei!

O plimbare prin centrul "modernizat" al străvechii urbe:

Poate, va fi mai bine în anul ce începe mâine.

Se observă tenta euRÂPEană a oraşului. Statuile nu beneficiază de iluminarea feerică, rezervată doar stâlpilor şi primăriei.

La Mulţi Ani cu muuuuultă sănătate!

Din tolba cu imagini, adunate în ultimul timp, vă ofer selecţii de imagini, în care amestecul de vechi şi nou este foarte pregnant.

Şi o rugăminte, către toţi cititorii acestui blog:

Să aveţi un Crăciun Fericit!

Validare cont Zelist for Bloggers: OUCWYFPFHIOMYOOCUTDP

În apropiere de Turda, pe drumul spre Petreştii de Jos, un izvor îşi trece apele peste o stâncă. În timp, formele sculptate de apă au aprins imaginaţia localnicilor. Aşa a apărut legenda, conform căreia, la acest izvor şi-ar fi adăpat calul şi ostoit setea, nici mai mult, nici mai puţin, decât însuşi ... Alexandru Macedon!

Am trecut de mai multe ori pe lângă acest izvor, ivit sub drum. De regulă, ne întorceam, Ulise şi cu mine, din hălăduieli lungi şi treceam pe-aici, la ore târzii, în drumul spre casă, osteniţi. De fiecare dată, amânam devierea spre izvor.

Astăzi am ajuns la acest izvor, Izvorul lui Alexandru Macedon!

Într-adevăr, cu imaginaţie, se pot observa "urmele" potcoavei , o adâncitură "făcută" de fornăitul calului însetat şi locul unde a călcat cizma lui Macedon sau unde şi-ar fi sprijinit el genunchiul. Mai mult, locul de unde ţâşneşte apa poate fi asemuit cu împunsătura ţepuşei de pe coiful cuceritorului.

Nu ştiu dacă în istorie există vreo dovadă a trecerii lui Alexandru Macedon pe meleagurile noastre, dar, în folclorul local dăinuieşte legenda.

Constructorii autostrăzii au modificat topografia locurilor, au ridicat depozite de steril sau de pământ vegetal, au schimbat traseele drumurilor locale, ...

Izvorul a rămas neatins! Mai mult, pe zidul de sprijin al drumului judeţean, cineva a scris cu vopsea indicaţia: "IZVOR". De la această indicaţie, se poate coborî pe o potecuţă până la izvor. Sau, se poate ajunge, pe o deviere care intersectează un drum mai vechi, abia vizibil, pentru că, aşa cum se spune în vorbirea populară, prin ne mai utilizarea drumului respectiv, "locu' s-o vindecat", adică, natura a reluat în stăpânire locul fostului drum - impunând vegetaţia spontană peste pietriş.

Imagini de la faţa locului aveţi aici.