Cu regret am constatat că am neglijat o bună intenţie. Faptul că problemele personale m-ai împovărat prea mult, este doar o explicaţie.
Citisem, pe blogul colegului Ionel Ignat, articolul Să salvăm biserica de lemn din Hărcana şi am comentat, atunci, în sensul că ne ascundem după lozinca "Nu avem bani", acceptând distrugerea mărturiilor trecutului. Un trist exemplu este Biserica de lemn din Hărcana, cătun alipit Turzii. Scrie colegul:
Vreau să aduc în atenția autorităților și a Bisericii Greco-catolice starea minunatei biserici de la Hărcana. O biserică din lemn, cu acoperiș de țiglă și tablă. Frumusețea și raritatea
acestui gen de biserică în zona Turda, ne obligă să încercăm să o protejăm și chiar să o refacem. Pentru că zona nu este turistică, deși calități ar avea, nici interes pentru alocarea unor mari
sume de bani în vederea restaurării acesteia nu există.
Cătunele Hărcana, Sân Ion sau Petrilaca, sunt niște zone limitrofe frăției urbane Turda-Câmpia Turzii, trasând practic linia frontului din 1944, de pe cursul râului Arieș, teatrul
uneia dintre cele mai sîngeroase lupte de după întoarcerea armelor.
O biserică de lemn este întotdeauna o bucurie, o uimire a vieții la limită pe care românul a dus-o dintotdeauna. Românul este legat indisolubil de biserica de lemn, prin sărăcie, prin
oprimare, prin răbdarea ce l-au purtat prin secole, până în ziua de azi.
În România, se păstrează aproape 1400 de biserici din lemn, vechi de peste o sută de ani, locuri sfinte în care comunitățile românești, în principal rurale, și-au dus viața duhovnicească de
milenii. Aceste biserici constituie unul dintre cele mai apreciate ramuri a patrimoniului național românesc.
Chiar dacă Biserica de la Hărcana nu reprezintă o realizare atât de grandioasă ca bisericile de lemn maramureșene, inclus în patrimonial modial UNESCO, consider că micuța biserică trebuie
conservată și refăcută pentru a nu pierde o bijuterie pe care istoria ne-a transmis-o. Ea există, chiar dacă acoperișul stă să cadă în orice moment, deci ne obligă, ca europeni, să o
salvăm.
Din punct de vedere al administrației publice Hărcana se află inclusă în municipiul Turda, chiar dacă acolo este un cătun în adevăratul înțeles al cuvântului. Oamenii de acolo plătesc taxe,
impozite dar sunt destul de izolați de lume.
Biserica de lemn ar putea fi refăcută fie și doar în memoria celor 400 de martiri pe care acest cătun i-a făcut nemuritori din goapa cu var a hortyștilor. Un eventual monument
închinat acestor suflete nevinovate ar putea fi realizat odată cu restaurarea micuței bijuterii religioase.
Dacă este posibil, toate acestea ar trebui făcute până nu este prea târziu.
Din articol, se desprind două idei:
- salvarea bisericii de la dispariţie;
- salvarea martirilor de la uitare.
În răstimpul scurs de la apariţia articolului, nu cunosc să fi apărut vrea reacţie.
Promit că mă voi interesa în detaliu despre această biserică şi voi reveni.
